Povestea

Pentru copiii cu vârste între 6 și 9 ani, scrierea și crearea de povești în cadrul terapeutic reprezintă o punte fundamentală între lumea lor interioară și realitatea externă. La această vârstă, gândirea magică începe să se împletească cu cea logică, iar metafora devine cel mai sigur instrument de comunicare.

Donald Kalsched a observat că atunci când un copil este traumatizat, o figură arhetipală (adesea un „înger păzitor” care devine „persecutor intern”) intervine pentru a disocia experiența. Lucrul simbolic cu aceste figuri interioare care uneori nici nu pot fi  numite prin vorbe depotențează vocea personajului negativ care amenință integritatea Eului fragil al copilului.

Iată cum funcționează acest proces în cadrul grupului nostru:

Externalizarea prin personaj

Copilul nu vorbește direct despre frica sau tristețea sa, ci despre un „balaur care și-a pierdut busola” sau o „zână care nu mai are sclipici”. Această distanțare îi permite să exploreze emoții dificile fără a se simți copleșit sau vulnerabil.

Rezolvarea creativă a problemelor

În structura unei povești, personajul întâlnește obstacole. Sub ghidajul terapeutic, copilul este invitat să găsească soluții magice sau practice pentru eroul său, exersându-și astfel propria reziliență și capacitate de a face față provocărilor din viața reală.

Structurarea haosului interior

Pentru un copil de 6-9 ani, emoțiile pot fi adesea de neînțeles. Povestea oferă un început, un cuprins și un încheiere, oferind o structură liniștitoare. Actul de a pune întâmplările într-o succesiune logică ajută la integrarea experiențelor și la scăderea nivelului de anxietate.

Puterea martorului în grup

Când un copil își „citește” sau își prezintă povestea în fața celorlalți 5 colegi, el primește validare. Grupul devine un spațiu de rezonanță unde ceilalți copii pot spune: „Și eroul meu a simțit la fel!”, ceea ce normalizează experiența individuală.

Notă clinică: În cadrul celor 4 ședințe, folosim adesea începuturi de fraze („A fost odată ca niciodată un copil care avea o cheie secretă...”) pentru a stimula proiecția și a facilita accesul la resursele inconștiente.